Littra d’un emigratu sicilianu

Parigi, 21 Nuvèmmiru 2005

Don Tanu scrivi ntô forum dâ lingua Siciliana: “Già chi nudhu ‘avi discursu’ ora nni stu forum, fazzu na dumanna, chi fici ‘n amicu di Siracusa, Armando Carruba, nni nàutru forum: ci voli chiù curaggiu a pàrtiri â stranìa o puru a cummàttiri nta sta terra ca nun ti riala nenti, sulu ‘u suli ca ti quadìa ‘a pedhi?”

Carissimu Don Tanu,

è cu piaciri ca vulissi arrispùnniri a ssa dumanna.


Secunnu mia manca comunqui nàutru curaggiu nna sta lista: chidhu di turnari e `un sulu chidhu di ristari o pàrtiri. Certamenti poi, addipenni dî casi e dî cristiani.

Pi mia ‘un ci vosi tantu curaggiu a pàrtiri, forsi anticchia di ncuscenza. A propòsitu, ‘a Sicilia mi detti tantu, `un pozzu diri ca mi quadiò sulu ‘a pedhi, vû dicu cû cori. Mi detti veri amici, mi detti amuri, mi detti ‘i studi, mi detti ‘a ducazioni, mi detti emozioni e putissi cuntinuari. Anticchia di curaggiu ci voli ora ca pinzavu di turnari ntâ me terra.

N’a’ firriatu cità e società, Nghilterra, Bruxelles, Lussimburgu, ora Parigi, ma ‘a me terra è ‘a me terra. Mi sentu ntigratu nta l`Europa, sacciu parrari 4 lingui, aju amici a tutti ‘i banni, ma a nudhi banni mettu ràdichi.

Jamu ê jorna nostri (quannu sta’ scrivennu) e vi cuntu chidhu ca pi mia è curaggiu pi àutri fudhìa, pi àutri ancora nenti, (picchì a quantu pari ‘i curaggiusi pàrtunu o rèstanu , ..ma ‘un tòrnanu !?!..). Sta stati (2005), lassavu tutti cosi, abbannunavu Brussel e câ me picciotta, ni dicidemu: basta! Ngrizzamu pi ‘n-Sicilia, na sfida cu mia stissu. Forsi ‘un ci criditi, ma ‘u jornu dû viaggiu arrivat`a Milanu, mi telèfunanu di Parigi, e mi propònunu un cuntrattu… a Parigi stissu. “Purtroppu” ‘a sfida Parigi mi tentò e ‘un arrisistivu . Ora sugnu cca a Parigi , però ‘u discursu Sicilia è – comu dìcinu ‘i ngrisi – “on going”.. ci pensu sempri e mi sta’ priparannu…

Sparagnu di scrìviri ‘i discursi ca sintivu, ma nudhu, dicu NUDHU, mi dissi, bravu Giuvanni, torna a casa, ‘a Sicilia avi bisognu di fighii com’a tia… (anchi pi facci farìa). Chidhu ca mi fa rìdiri è ca: si voghiu addifènniri ‘a Sicilia, m`accùsanu ca `un staju ddha e ca vutavu ‘i spadhi; si voghiu turnari, sugnu pazzu e meghiu ca staju unni sugnu.

Onestamenti penzu ca si oggi `un staju ‘n-Sicilia ‘n-chianta stàbili, ‘un è picchì mi scantu ca ‘un c`è nenti a parti ‘u suli, o picchì `un aju curaggiu, ma pi àutri cosi, comu macari sidhu stassi ‘n-Toscana o nta l`Irlanda. Ma sicuramenti voghiu fari quarcosa câ me terra e pâ me terra, fussi sulu chidhu di far`abbìdiri ca ‘u travaghiu, `a qualità dâ vita, etc. va custruitu, va mmintatu, va nzignatu, nun s`avi a aspittari…’u postu o ‘u rialu.

‘U màssimu pi mia fussi arrinèsciri a fari quarcosa ntra ‘a Sicilia e l`Europa, ntra ‘a Sicilia e ‘u munnu: dimostrari ê cristiani fora dâ Sicilia, ca si po custruiri ‘n-Sicilia ed ê cristiani ‘n-Sicilia ca avemu potenzialità e forza a vìnniri, si sulu canciàssimu anticchiedha, si sulu cridìssimu chiossai a sta terra, si sulu valorizzàssimu ‘a nostra lingua e cultura.
Pi quantu riguarda l`equazioni nèsciri = truvari na terra ca t`arriala quarcosa (comu s`a Sicilia fussi na taccagna), ebbeni vi pozzu diri c’avìa a veniri a Parigi pi vìdiri un nivedhu di digradu e ‘a puvirtà e vìdiri cristiani chi chiàmanu ajutu pâ fami.. e c`arrispunni ‘u pitittu. Cca ‘u prezzu dî casi e ‘i tassi, su’ peju dî coccodrilla e dî liuna ‘n-Africa . Cca ‘i cristiani sunnu comu ‘i gazzelli africani, chidhi si sùsunu ‘a matina e sannu sulu na cosa: c’ànn’a cùrriri , cùrriri chiù forti ca ponnu e senza firmàrisi, vasinnò ‘u liuni sî mancia.

E si Parigi, ‘a cità dû champagne e dû caviali, è oggi sutt`a l`occhi di tutti pî màchini abbruciati, pâ fami.. immaginàmuni nta l`àutri posti e cità dû munnu, unni ‘i cosi su’ peju, immàginamuni – dicìa ju – comu si stà ddha .

 luci di sti cosi, chidhu ca spirassi ‘u me cori è ca ‘i cristiani ‘n-Sicilia ‘a finìssiru d’aviri mmidia di chidhi ca su’ fora e chidhi ca su’ fora ‘a finìssiru di pinzari â Sicilia comu na cosa ca `un cancia, ca si mori dâ fami, ca `un c`è travaghiu etc. etc. comu si fussi na particularità giogràfica, na cosa connaturata câ Sicilia. Sbrazzàmuni e aggiustamu ‘i cosi. Nuàutri semu l`artìfici dû nostru distinu, nuàutri âmu a nzignari ‘a ducazioni e dari esempiu, nuàutri âmu a jittari fora sti politici ca fètunu, nuàutri âm’a criari occupazioni etc etc etc.

Pi turnari ô discursu dû curaggiu di stari o pàrtiri: semu Siciliani ndipinnentimenti dâ pusizioni unni n’attruvamu. Addifinnemu e truvamu 5 minuti pâ nostra terra, sia ca n’attruvamu a Palermu ca a Parigi o a New York, sia a Carrapipi ca ntôn paisedhu miricanu. ‘U curaggiu ‘un è chidhu di pàrtiri o di ristari, ‘u curaggiu e chidhu di crìdiri e purtari avanti ‘a varca, sia ca semu supra ‘a varca, sia ca travaghiamu ‘n-terra .

Na vota s`arriniscìa si si partìa, o si s`arristava e s`avìa ‘u postu.. oggi si viaggia assai, si gira… oggi sugnu a Parigi e mi manni ‘a mail câ battuta ca gira a Palermu, dumani ju m`attrovu ‘n-Palermu e tu a Lontra e mi manni na mail ngrisi.

Partuti, turnati o risidenti, oggi comu dumani, ju e tu e idhu, nuàutri e vuàutri e idhi, TUTTI âmu a truvari ‘u curaggiu di luttari pâ Sicilia câ stissa ntinzità e picchì no?, cu na stissa lingua: ‘u Sicilianu.

ANimus TUus DOminus,


Lu Curaggiu è lu to Signuri (e ci aghiuncissi ju: nun sulu chidhu d’arristari, pàrtiri o turnari arreri ‘n-Sicilia, ma videmma chidhu di luttari unneghiè tu t’attrovi).

Giovanni Morreale